Istoria ne invata ca oamenii au cultivat plante in vase si ghivece de mii de ani, de obicei pentru proprietatile lor culinare si medicinale, insa rareori pentru frumusetea lor. Cand erau plantate pentru aspectul decorativ, se alegeau in functie de flori, de frunze, de culoarea scoartei sau de gingasia fructelor lor.

De-a lungul timpului, in China au fost adusi mici copacei in boluri din Egipt. Intr-o zi, s-a ivit un nou concept. Oamenii au renuntat la a creste plantele doar pentru proprietatile lor, ci au decis sa creeze peisaje miniaturale a mediului inconjurator. Astazi, la mai mult de 2000 de ani, aceste penjing-uri constituie o parte majora din cultura bonsailor in China si Orientul Indepartat.

Reprezentare antica a unui bonsai

Deasemenea, au fost mostenite o multime de legende. Una dintre ele spune ca un imparat obez considera ca vizitatul teritoriilor sale era prea obositor. Asadar, a ordonat slujitorilor sa-i faca in curtea interioara a palatului o gradina ce sa imite toate domeniile sale. Astfel, el putea sa supravegheze totul, doar privind pe fereastra. Nimeni nu stie daca aceasta legenda este adevarata sau nu, insa pe vremea aceea, sa ai un peisaj in miniatura era un semn de statut elevat.

Aranjament bonsai

Inceputurile

Cultura arborilor izolati intr-un vas a aparut mai tarziu, insa data exacta ramane un mister. Acestia se numeau punsai si formele lor reprezentau deseori animale sau pasari. Primele dovezi au fost gasite in mormantul printului Zhang Huai, ce a murit in anul 706 in timpul dinastiei Tang, sub forma a doua tablouri ce arata doi servitori ce cara obiecte crezute a fi bonsai. Desi arta exista de foarte mult timp, sunt foarte putine dovezi referitoare la data exacta a aparitiei ei. Singurele indicii ar fi cateva referinte din timpul dinastiei Jin.

Este clar ca arta bonsailor a fost adusa in Japonia de catre chinezi in urma schimburilor culturale dintre cele doua tari in timpul secolelor XI si XII. Japonezii au schimbat numele din punsai in bonsai (bon=copac si sai=vas, NU se pronunta bonZai). Astazi, mai exista si alte denumiri, cum ar fi bonkei sau bonseki, acestea fiind rar intalnite. Aceste fapte sunt atestate de faimosul tablou al calugarului buddhist, Honen, ce a fost decorat cu bonsai si dateaza din secolul XII. Apoi, Seami (1363-1444) a creat o drama bazata pe povestea Regentilor lui Kamakura, Hojo Tokiyori. In aceasta piesa era vorba despre un batran sarac pe nume Tsuneyo caruia i-au fost arsi trei bonsai, ultimele sale posesiuni.

Pictura Punsai

Japonezii au redefinit conceptul de arbore in miniatura, simplificandu-l la elementele sale de baza si apoi rafinand aspectele artistice si horticole, astfel incat a devenit dificil pentru restul lumii sa le urmeze. Dealtfel, au definit stilurile clasice, pornind de la aspectul trunchiului si terminand cu amplasamentul ideal al ramurilor, proportiile copacelului si relatia dintre planta si vas. Ca si in China, primii oameni ce s-au apucat de design si ingrijire au fost calugarii, scolarii si aristrocratii. La inceput, arborii au fost luati din natura, numindu-se yamadori, insa, odata cu dezvoltarea artei, au fost crescuti in plantatii si apoi modelati.

Evolutia tendintelor de-a lungul timpului

Bonsaii, ca toate activitatile si hobby-urile, a fost supus la variatii ale modei de-a lungul anilor. De exemplu, in mijlocul secolului XVII, pasionatii erau uimiti de frumusetea cameliilor (fam. Theaceae, sp. Camellia) si de cea a azaleelor (fam. Ericaceae, sp. Rhododendron) si in fiecare an se prezentau noi varietati. Exista chiar si un document ce spunea ca sunt 162 de varietati noi de azalee si 200 de camelii…

De-a lungul vremurilor, au fost cel putin trei stagii distincte ale dezvoltarii artei in cea a “bonsailor moderni”. Una dintre ele avea in vedere reducerea maxima a dimensiunilor plantelor. Multe varietati de copaci au fost cultivate ca mame (boaba de fasole). Acestea erau crescute in vase foarte mici, cam de marimea unei palme, exprimand posibilitatea ca “universul sa incapa in mana cuiva”.

Tablou cu bonsaii de la curtea imparatului

Un alt stagiu a fost cel “Edo” (1603-1868) ce s-a stabilit ca o disciplina artistica inalt rafinata. Tehnicile s-au ritualizat iar formele si pozitiile ramurilor au fost supuse unui cod foarte strict. Mai multe manuale au fost tiparite, ilustrand regulile ce trebuiau urmate obligatoriu pentru obtinerea bonsai-ului ideal, cu instructiuni horticole exact precizate.

Aparitia in Europa

Arta a fost prezentata in Europa la sfarsitul secolului XIX, la Paris, in timpul expozitiilor din anii 1878, 1889, 1900 si apoi la Londra in 1910. A fost introdusa de calatori, ce descoperisera Orientul si adusesera carticele cu informatii despre arta bonsailor imbinate cu un pic de umor. Aveau titluri cum ar fi: ” Curios despre japonezi”, “Eseuri despre horticultura japoneza”, “Gradini japoneze”.

Ca o ironie a sortii, faptul ca bonsaii au devenit asa de cunoscuti in Europa se datoreaza celui de-al Doilea Razboi Mondial. Militarii si diplomatii ce s-au intors din perioada de serviciu in Japonia au adus suveniruri. Multi copacei au murit de-a lungul timpului, inainte de a afla cum se ingrijesc, insa cativa inca mai traiesc si in zilele noastre. In aceeasi perioada, au fost tiparite eseuri ce aratau metodele folosite de japonezi pentru a obtine copacei pitici. Au fost formulate ipoteze, ce s-au dovedit a fi adevarate. In 1889, J.Vallot a scris un articol publicat in “Buletinul Societatii Botanice din Franta” despre “cauzele fiziologice ce opresc dezvoltarea in arborii japonezi”. Paul Claudel, in timpul perioadei sale ca Ambasador al Frantei in Japonia, a fost surprins, coplesit si captivat cand a vazut o padurice de bonsai din artari japonezi (Acer palmatum) . A contemplat asupra acestor arbori cu frunze cazatoare si spunea ca nu-si poate inchipui o zi fara sa-si imagineze cum ar fi sa se plimbe printre ei, sa stea pe o bancuta si sa auda cantecul pasarilor.

Incepand cu anul 1920, scule create special pentru bonsai, incluzand clestele-concav; au devenit disponibile in Japonia. Dupa doi ani de la cutremurul din 1923, 30 de familii de crescatori profesionisti de bonsai s-au mutat in nord-est, langa orasul Omiya…Acest oras al bonsailor va deveni un mecca, fiind vizitat de entuziasti din toata lumea.

Intre timp, cluburile si asociatiile bonsai au inceput sa organizeze diferite evenimente cu scopul de a introduce arta la cati mai multi oameni. Expozitia Kokufu, cea mai importanta expozitie de acest gen, ce a fost tinuta prima oara in Tokyo in 1934 intr-un restaurant de catre “The Kokufu Bonsai Society” a devenit un eveniment anual. Apoi, in anul 1934 a fost redenumita “The Nippon Bonsai Associaton” si a fost autorizata de catre Ministerul Japonez al Educatiei drept singura organizatie oficiala din Japonia. In America, donatia generoasa de 30 de bonsai din partea Japoniei a starnit dezvoltarea “National Bonsai Collection” din Washington D.C.

Expozitie bonsai

In zilele noastre, arta bonsailor se practica in lumea intreaga, si diferentele de cultura, de climat si de specii proprii fiecarei tari provoaca dezvoltarea stilurilor si a tehnicilor noi. Ficusul, platanul, molidul au fiecare stilul sau natural distinct ce reflecta formele bonsailor, si prezinta singularitati horticole ce necesita crearea de noi tehnici adecvate. Cluburile locale sunt formate din grupuri de pasionati, mereu doritori sa se ajute unii pe ceilalti in invatatul lor. In fiecare an, in numeroase seminarii si conventii nationale si internationale, amatorii si profesionistii se reunesc pentru a-si expune arborii si a-si imbogati cunostiintele.